Proiect de Țară

Mutarea Capitalei Israelului la Ierusalim și recunoașterea acesteia de către unele state ale lumii, în dezacord față de tratatele internaționale, precum și alte evenimente, cum ar fi actualul pontificat al Papei Francis I, dezastrele naturale provocate de schimbările climatologice, migrația popoarelor musulmane în Europa, creșterea puterii Chinei și Rusiei, pregătirea marilor puteri pentru o conflagrație atomică, reprezintă semne, indicii, că lumea se apropie de final, căci iarna nucleară poate fi urmată ori de o dictatură globală, anticipată în urmă cu peste 2000 de ani, la a cărei apariție lucrează de zor tot felul de forțe mai mult sau mai puțin oculte, încheiată cu Parusia, ori o nouă renaștere spirituală a lumii, pentru a amâna apariția Antihristului. Chiar dacă va fi de scurtă durată, un nou avânt spiritual este posbil. Dar de unde ar putea veni acest imbold de asumare a condiției umane, de ființe create după chipul și asemanarea lui Dumnezeu? De la filosofii și moraliștii postmoderniști? De la atei? De la masoni? De la budiști? De la hinduși? De la musulmani? De la iudei? De la creștini?

Superioritatea Creștinismului

Deși monoteise și religii ale Cărții, mozaismul, creştinismul și mahomedanismul sunt totuși inegale din punct de vedere al revelației divine. Dumnezeu (Iahve) i s-a aratat lui Moise sub forma unui nor pe muntele Sinai, căruia i-a înmânat tablele legii (Ies. 24, 12, 16-18 ). Însuşi Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul, Lumina cea adevarată (Ioan 1, 9), “Alfa si Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul” (Apoc. 22, 13) S-a născut şi S-a făcut trup (Ioan 1, 9-14), întrupându-se din Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria (Mat. 1,18, 20-21, 23; Is. 7, 14; Luc. 1, 34-35), luând chip de rob (Filip. 2, 7), propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu localizată în inima omului (Luca 17, 21), ce se dobândeşte prin iubire faţă de Dumnnezeu si faţă de aproapele (Luc. 10, 27), învăţătura Lui fiind învăţătura Tatalui (Ioan 7, 16-18 ), iar marturia Lui fiind marturia Tatalui ceresc (Ioan 5, 30-32, 36-39). Iisus Hristos a primit moartea pe cruce ca răscumpărare pentru păcatele oamenilor, fiind îngropat şi înviind a treia zi (I Cor. 1, 23; I Ioan 2,2), pentru ca aceştia să se facă fii ai lui Dumnezeu (Ioan 1, 12; Rom. 8,18; Gal.3, 26) şi să aibă viaţă veşnică (Ioan 8, 51; 10, 10; 17, 3). Profetul Mahomed a primit revelaţia lui Dumnezeu (Allah) prin intermediul îngerului Gavriil. Deşi sursa revelaţiei este divină, totuşi cele 3 religii monoteiste sunt diferite, creștinismul fiind superior atât iudaismului, cât si islamului, “pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.”(Ioan 1, 17-18 ), iar Fiul Omului nu a venit să strice legea si profeţii, ci să o împlinească (Mat. 5, 17), şi “pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El. El este mai înainte decât toate şi toate prin El sunt aşezate.”(Col. 1, 16-17)

În concluzie, bazată pe superioritatea sa teologică, creștinismului îi revine sarcina, ca religie a Iubirii, să reaprindă în inimile neamurilor iubirea pentru Dumnezeu și semenii lor.

Biserica Ortodoxă – femeia cea virtuasă

Potrivit viziunilor Sfântului Apostol Ioan Teologul din Apocalipsă, Biserica Ortodoxă este cea mai în măsură să aducă Pacea în lume, deoarece a păstrat intactă învățătura Fiului lui Dumnezeu și nu a făcut concesii dogmatice duhului lumesc. Spre deosebire de Biserica Ortodoxă care este simbolizată printr-o femeie virtuasă (Apoc. cap. 12), Biserica Catolică este reprezentantă de o desfrânată (Apoc. cap. 17). Într-adevăr, scandalurile de pedofilie homosexuală ale clericilor din sânul Bisericii Catolice, care au răbufnit cu forță în ultimii 30 de ani, la care se adaugă afacerile necurate ale Băncii Vaticanului, au șubrezit puternic prestigiul acesteia. După Cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos, sfârșitul Bisericii Catolice se apropie cu pași vertiginoși, actualul papă, cel de-al optulea rege al Vaticanului, fiind și ultimul: “Cele şapte capete sunt şapte munţi (Roma este așezată pe șapte coline – n.m.) deasupra cărora şade femeia (Vaticanul – n.m.). Dar sunt şi şapte împăraţi (papi – n.m.): cinci au căzut (Papa Pius al XI-lea, Papa Pius al XII-lea, Papa Ioan al XXIII-lea, Papa Paul al VI-lea, Papa Ioan Paul I – n.m.), unul mai este (Papa Ioan Paul al II-lea – n.m.), celălalt încă nu a venit, iar când va veni are de stat puţină vreme (Papa Benedict al XVI-lea – n.m.). Şi fiara care era şi nu mai este – este al optulea împărat (Papa Francisc I – n.m.) şi este dintre cei şapte (monarhi ai Statului Cetății Vaticanului, înființat la 11 februarie 1929 – n.m.) şi merge spre pieire. Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi (cei mai bogați bancheri – n.m.), care încă n-au luat împărăţia, dar care vor lua stăpânire de împăraţi, un ceas, împreună cu fiara. Aceştia au un singur cuget şi puterea şi stăpânirea lor o dau fiarei. Ei vor porni război împotriva Mielului (persecutarea creștinilor – n.m.), dar Mielul îi va birui, pentru că este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor şi vor birui şi cei împreună cu El – chemaţi şi aleşi şi credincioşi. Şi mi-a zis: Apele pe care le-ai văzut şi deasupra cărora şade desfrânata, sunt popoare şi gloate şi neamuri şi limbi. Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî pe desfrânată şi o vor face pustie şi goală şi carnea ei o vor mânca şi pe ea o vor arde în foc. Căci Dumnezeu a pus în inimile lor să facă voia Lui şi să se întâlnească într-un gând şi să dea fiarei împărăţia lor, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu. Iar femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare care are stăpânire peste împăraţii pământului. (Ap. 17, 11-18)

România și Grecia, principalele promotoare ale Ortodoxiei în lume

Dacă Biserica Ortodoxă este păstrătoarea învățăturilor Mântuitorului, fundamentate teologic la primele șapte sinoade ecomenice, ce au avut loc între secolele al IV-lea și al VIII-lea, atunci care este cea mai potrivită Biserică Ortodoxă Autocefală care să răspândească în lume dreapta credință pentru reîncreștinarea neamurilor?

Dintre cele 14 Biserici Ortodoxe Autocefale, cele mai numeroase sunt Biserica Ortodoxă Rusă, cu un total de aproximativ 150 milioane de credincioși și Biserica Ortodoxă Română cu un total de 16.307.004 membri, potrivit recensământului din anul 2011. În privința celorlalte 12 Biserici Ortodoxe Autocefale, ordinea este următoarea: Biserica Ortodoxă a Greciei (15 milioane), Biserica Ortodoxă Sârbă (11,5 milioane), Biserica Ortodoxă Bulgară (10 milioane), Patriarhia Ecumenică (3,5 milioane), Biserica Ortodoxă Georgiană (3,5 milioane), Patriarhia Antiohiei (2,5 milioane), Patriarhia Alexandriei (1,5 milioane), Biserica Ortodoxă din Polonia (1 milion), Biserica Ortodoxă din Albania (0,8 milioane), Biserica Ciprului (0,7 milioane), Patriarhia Ierusalimului (0,14 milioane) și Biserica Ortodoxă din Cehia și Slovacia (0,07 milioane).

Deci, după numărul de credincoși ortodocși, cele mai indicate state ce se pot angrena într-un misionariat la scară globală sunt Rusia, România, Grecia, Serbia și Bulgaria, iar cea mai potrivită pentru a îndeplini această misiune este România, cu condiția unor schimbări fundamentale în structurile statului român și a politicii sale externe. De ce România și nu Rusia, care are și o diaspora puternică? În primul rând, Biserica Ortodoxă Rusă urmează politica imperialistă a Kremlinului, Rusia folosindu-se de Ortodoxie pentru a-și impune politica în fostele state ale Uniunii Sovietice. În al doilea rând, în eventualitatea unei confruntări militare cu Occidentul, Rusia se poate alege nu numai cu distrugerea țării, ci și cu serioase amputări teritoriale, si aici am în vedere în special Siberia, râvnită de vecinul de la sud-est, care jinduiește la imensele sale resurse și bogății. Deși în prezent sunt partenere, unite de disputa lor cu SUA, care caută să-și conserve statutul de unică superputere, e puțin probabil ca alianța Chinei cu Rusia să reziste pe termen lung, astfel că o confruntare directă devine iminentă. În al treilea rând, confruntată cu reconstrucția, având prestigiul serios știrbit și redusă la o simplă putere regională, fără să poată emite pretenții de jucător global, Rusia nu va mai avea puterea să se dedice expansiunii Ortodoxiei. În cazul Serbiei, principala problemă o reprezintă vecinatatea cu statele din fosta Iugoslavie care dețin puternice comunități musulmane, Bosnia și Hețegovina, Macedonia de Nord, Mntenegru, precum și cu fosta regiune autonomă sârbească Kosovo, care se pot uni pentru a porni “războiul sfânt” împotriva creștin-ortodocșilor. În schimb, Grecia ar putea contribui la răspândirea Ortodoxiei în lume, dacă va înceta să nege dreptul la existență al minorităților etnice și naționale. Grecia este una din țările cu mari probleme legate de drepturile minorităților, care recunoaște minoritatea religiasă a musulmanilor, dar nu recunoaște minoritățile etnice, naționale sau lingvistice. Autăritățile Statului Elen nu numai că neagă cu tărie existența oricărui alt grup etnic-național în interiorul Greciei, ci neagă chiar identitatea etnico-națională a unor minorități din țările învecinate, chiar dacă țările respective recunosc oficial aceste minorități.

România, centrul spiritual al lumii

Pentru a ne conforma misiunii de reîncreștinare a neamurilor și pentru ca România să redevină centrul spiritual al omenirii, așa cum a fost în trecut, după cum ne dezvăluie autorii antici, și pentru a închide ciclul existențial al acestei lumi, căci România este primul pământ ieșit de sub ape și locul unde Dumnezeu va judeca lumea, sunt necesari a fi parcurși următorii pași:

– Reconcilierea națională.

– Încreștinarea Statului Român.

– Transformarea României dintr-o colonie a Imperiului European într-un stat puternic. Un stat care contează în relațiile internaționale se sprijină pe doi stâlpi: o Armată puternică și o Biserică independentă. În vederea întăririi armatei, bugetul acordat Ministerului Apărării v-a urca până la 5% din PIB.

– Revizuirea Constituției. După 1990, România a devenit o republică semiprezindențială, în care Executivul este ambivalent, astfel că nu de puține ori au apărut conflicte instituționale între Președinție și Guvern. Deoarece schimbarea formei de guvernamânt nu se poate realiza prin revizuirea Constituției, pentru ca românii să poată opta pentru o monarhie cu un rege/domn autohton, personal optez pentru o Republică prezidențială, în care numărul de mandate prezidențiale să fie nelimitat, ca în cazul altor autorități publice.

– Reașezarea educației și învățămantului românesc pe baze creștine și naționale.

– Refacerea României Mari prin unirea cu Republica Moldova şi recuperarea teritoriilor româneşti înstrăinate samavolnic prin jaf şi trădare. Ciuntirea teritorială a României, realizată în urma unui şir lung de trădări, laşităţi şi conjuncturi istorice nefavorabile, reprezintă o pata neagră pe conştiinţa tuturor românilor. În calitate de șef al statului consider de datoria mea să militez pentru şteargerea ruşinii de pe obrazul generaţiilor trecute pentru a reda demnitatea şi onoarea neamului românesc prin reunificarea teritorială în graniţele României Mari. Sângele moşilor şi strămoşilor noştri care s-au jertfit pentru unirea tuturor teritoriilor româneşti cere să nu avem odihnă până nu vom reface România Mare. Voi uza de toate mijloacele prevăzute de Constituție pentru împlinirea visului legitim de unitate a tuturor românilor, mizând, în special, pe cartea diplomaţiei şi negocierii.

– Creşterea prestigiului şi influenţei României în spaţiul european şi în lume. La ora actuală, România nu contează pe plan extern, deciziile ce privesc soarta ţării luându-se în altă parte decât la Bucureşti. Deși este un stat suveran, autorităţile române îndeplinesc doar un rol decorativ, de transpunere în practică a agendei globaliste anticreştine şi antinaţionale a unor forţe antihristice bine poziţionate în cadrul unor organizaţii şi instituţii cu rol decizional supra-statal. Nu mă împac şi nu mă voi împăca cu actualul statut colonial al României în cadrul relaţiilor europene şi internaţionale şi voi acţiona cu hotărâre şi consecvenţă pentru creşterea prestigiului şi influenţei ţării noastre în lume. Din poziția de reprezentant al statului român sunt hotărât să nu cedez presiunilor externe în detrimentul interesului naţional şi să nu permit amestecul altor puteri în treburile interne ale României.

– Constituirea Uniunii Statelor Creștine, având capitala la București.